Chakra

In terminologia sanscrita cuvantul chakra inseamna roata sau cerc - centrii de forta care focalizeaza energia subtila, prana. Acestia influenteaza in mod evident glandele endocrine si anumite organe fizice ele fiind punctele de intersectie dintre fizic si psihic. Chakrele sunt amplasate de-a lungul coloanei vertebrale (shusumna nadi).
Muladhara chakra

Este prima chakra si se afla la baza coloanei vertebrale dintre anus si sex. Tine de elementul pamant. Este totodata si sediul energiei fundamentale Kundalini Shakti. Literar cuvantul muladhara inseamna radacdina de unde intreg sistemul isi extrage vitalitatea si energia. De aceea ea guverneaza tot ce e legat de fizic, grosier, instincte primare, putere, vitalitate. Yoghinii ce mediteaza asupra acestei chakre ating vitalitate, forta fizica, puterea de a-si controla greutatea fizica si instinctele primare.
Svadhisthana chakra

Corespunzatoare elementului apa. Localizarea fizica este in plexul hipogastric. Guverneaza trairile erotice, amoroase (nu instinctul primar de reproducere care tine de muladhara). Corespunde zonei rinichilor si a organelor genitale. Cel care mediteaza asupra acesei chakra nu se va teme de apa "el obtine atunci mari puteri psihice, imaginatie creatoare geniala si o stapanire perfecta a functiei sexuale si a simturilor. Pasiunile inlantuitoare, mania, gelozia, atasamentul sunt usor inlaturate de catre cel care mediteaza aici" - Swuami Shivananda.
Manipura chakra

Amplasata in zona ombilicului. Corespondenta fizica a plexului solar. Guverneaza ficatul (de aceea chiar si in Biblie se spune ca nervozitatea vine de la ficat) stomacul etc.Marele yoghin Shivananda o descrie ca fiind responsabila de vointa, putere, solaritate (focul subtil) ori frica. "Cel care mediteaza asupra acestei chakra nu se va teme de moarte iar vointa si puterea sa sunt uluitoare."
Anahata chakra

Acest centru este situat in zona inimii avand corespondenta fizica in plexul cardiac. 12 nadiuri (trasee energetice) pornesc de aici. Forma simbolica a acestei zone este steaua lui David cu 6 colturi. De aici izvorasc puterile paranormale ca levitatia, dedublarea, ori translatia in alte lumi sau corpuri (empatie). Reprezinta elementul subtil al aerului. Acest centru guverneaza emotiile, senzatiile, starile de pace interioara, de implinire etc.
Vishuda chakra

Situata la baza gatului tine de elementul eter, fizic corespunde plexului laringian. Vishuda chakra este responsabila de cunoasterea acashica. Cel care mediteaza aici se poate translata cu usurinta in trecut ori viitor. Textele Tibetane afirma ca prin acest centru se intra in legatura cu diferitele planuri subtile ale viselor.
Ajna chakra

Sinonim celui de al trei-lea ochi "ochiul lui Shiva" acest centru corespunde supramentalului dupa descrierile lui Sri Aurobindo iar trezirea complecta a lui ajna confera iluminarea spirituala si distrugerea legaturilor karmice permitand dobandirea uluitoarelor puteri paranormale ce tin de sfera mentala si nu numai. Guverneaza cu precadere atentia, luciditatea, functiile mentale si ale gandirii, clarviziunea etc.
Sahasrara chakra

Deasupra varfului capului, dincolo de extremitatea superioara a sirei spinarii. Are 1000 de nadiuri subtile, de fapt o infinitate care se pot produce, energiza mai mult sau mai putin. Corespondenta lui fizica este tot creerul. Este centrul de legatura cu intreg macrocosmosul, cu Dumnezeu. Apartine unui nivel al realitatii mult superior fata de ceilalti centrii de forta. Aici are loc experienta constiintei divine beatifice. "Aici yoghinul se bucura de fericirea suprema si realizeaza cea mai inalta cunoastere" mai specifica Swami Shivananda.

ZEN

Zen - în ziua de atăzi, acest cuvânt atât de scurt s-a banalizat în asemenea măsură încât a ajuns să fie folosit în orice contest, de la învăţarea utilizării internetului până la asigurarea avansării în lumea afacerilor. Dacă s-ar rosti în întregime, budismul Zen, poate că nu ar mai fi folosit atât de abuziv.Zenul este o parte integrantă a artelor marţiale, putând fi practicat (aplicat) chiar dacă nu suntem adepţii lui Budha, reprezentând o ştiinţă a trezirii minţii, o artă a iluminării spirituale. Învăţătura Zen nu este o dogmă ci o cale de limpezire şi elevare a conştiinţei. Cunoscut în antichitate ca fiind şcoala inimii luminate, poarta către sursă şi comunicarea directă de la o minte la alta, care are o acţiune directă asupra minţii omeneşti pentru a percepe esenţa sa şi împlinirea prin iluminare.

Zen era o credinţă care afirma că salvarea nu venea din direcţia unui zeu anume, ci din însuşi interiorul nostru. Ideea că un om îşi poate influienţa destinul a plăcut celor care trăiau din război, cu moartea care îi pândea la orice pas. În Zen nu există răspunsuri corecte şi răspunsuri greşite. Rostul povestirilor şi aforismelor este să ne determine să ne punem mintea la contribuţie, să o facem să lucreze, tot aşa cum, practicând un exerciţiu fizic, ne facem corpul să lucreze. Dacă ne vom ocupa un timp relativ lung cu lămurirea unora din problemele Zen care nu au răspuns exact, vom descoperi că suntem capabili să ne facem mintea să meargă pe făgaşe necunoscute până acum, şi că ajungem treptat să stăpânim puteri noi de înţelegere a aspectelor vieţii. Într-un cuvânt ne vor extinde orizonturile mentalului.
Există în Zen aşa numitele koan-uri, mici versuri sau povestioare care aparent nu au nici o logică imediată, dar care au rolul de a obliga mintea să se mişte. Aceste koan-uri nu au răspunsuri exacte. Tot ceea ce se poate face este să se mediteze pe marginea lor, iar după un timp de meditat se va percepe esenţa koan-ului.
Un mic koan ce conţine secretul zen-ului şi artelor marţiale:
***
Reflexia luminii pe suprafaţa apei
se mişcă neîncetat.
totuşi luna străluceşte
şi nu pleacă nicăieri;
ea stă, dar se mişcă.
***
Râul nu curge niciodată înapoi. Apa curge, curge, dar luna nu se mişcă. Într-o luptă mintea trebuie să fie ca luna, în vreme ce corpul şi timpul se mişcă neîncetat ca apa râului. Zen-ul trebuie trăit aici şi acum. Mulţi cred că Zen-ul este pasiv. Din contra, Zen-ul este activ, înseamnă mereu acţiune, înseamnă aici şi acum.

"În esenţa sa, Zen-ul este arta de a înţelege adevărata natură a propriei fiinţe şi indică drumul de la servitute la libertate." Daisetz T. Suzuki

Bonsai

Termenul de bonsai este format din două cuvinte: bon care înseamnă vas şi sai care semnifică cultură. Bonsaii reprezintă specii de copaci falnici ca arţarul, pinul, cireşul, aduşi la dimenisuni miniaturale crescuţi în vase de pământ. Nu e deloc simplu să micşorezi un arbore care în mod natural are câţiva metri înălţime la unul de numai cîţiva centimetri. Împletirea priceperii şi imaginaţiei omului este o formă prin care omul se împotriveşte naturii, o luptă dusă în cadrul strâmt al unui vas.

Pentru un european, poate, arta bonsai este de multe ori privită ca una din curiozităţile asiatice, în timp ce pentru un japonez are valori estetice şi filozofice în acelaşi timp. Bonsaii sunt desemnaţi să exprime în miniatură frumuseţea naturii şi eternitatea ei.

De obicei sunt căutaţi pentru bonsai coniferele cu frunze tari în formă de ace, care au o anumită eleganţă spre deosebire de foioase. Florile izolate la bonsai sunt superioare florilor în grup, singurătatea constituind o valoroasă calitate, amintind simplitatea, rezerva, modestia. Scopul bonsaiului este de a reprezenta eternitatea şi modestia, iar înflorirea este o perioadă foarte scurtă, "orgolioasă", de aceea florile şi fructele nu reprezintă raţiunea de a fi a bonsaiului. Arta bonsai este destul de dificilă, supravegherea bonsailor reprezintă o obligaţie permanentă, deoarece neglijaţi numai o zi pot lua o direcţie nedorită.

Maeştrii artei văd în aceşti copăcei un simbol al curajului şi al victoriei, nişte învingători în marea luptă a vieţii, ataşamentul lor faţă de pământul mamă.

Ikebana

Simbol perfect al frumuseţii, floarea a fost de veacuri atracţia oamenilor spre măreţia şi farmecul naturii, prin coloritul bogat şi suavitatea parfumului ce au descreţit întotdeauna frunţile.

Japonezii au dezvoltat un adevărat cult al florii şi au ridicat aranjarea florilor la rang de adevărată artă, care poate fi întâlnită sub denumirea de ikebana, kadoo sau seika.

Ikebana este aducerea vieţii vegetale la dimensiunile unei încăperi, unei vaze. Elementele florale dintr-un aranjament sunt puse în vază cu intenţia transpunerii lor într-o nouă viaţă, încercându-se recrearea universului lor natural. În gramatica japoneză ikeru provine de la verbul "a trăi", şi semnifică "a face pe cineva să trăiască", iar bana provine de la cuvântul hana, care înseamnă floare.

Aranjarea florilor este o expresie a vitalităţii, a competiţiei neîntrerupte dintre viaţă şi moarte, o artă încărcată de simboluri care a devenit o parte indispensabilă a interioarelor japoneze. Plăcerea pentru aranjarea florilor caută să exprime pacea sufletească, echilibrul din natură şi al naturii cu omul. În aranjamentul florilor se urmăresc câteva reguli specifice şi necesare cum ar fi forma imperfectă, neregularitatea, înfăţişarea simplă, săracă, dar în acelaşi timp delicată, fragilă... .

Un samurai putea să fie preocupat de acţiunile sale mai mult decât orice dar în acelaşi timp putea găsi o mare satisfacţie şi linişte sufletească privind o modestă floare, într-un tot atât de modest vas. Concepţia care-l ajuta pe vechiul samurai să îmbine viaţa de războinic, tumultoasă şi aspră, cu celelalte preocupări, îl ajută pe japonezul de azi să se adapteze trepidantei vieţi moderne să muncească într-un ritm fascinant, dar să poată rămâne netulburat şi liniştit ore în şir în faţa frumuseţilor naturii, a unui aranjament floral sau a unei ceşti cu ceai.

Chanoyu

Numele de chanoyu este cunoscut ca având semnificaţia de „ceremonia japoneză a ceaiului”, deşi tradus exact înseamnă, de fapt, apă fierbinte pentru ceai. Ceremonia ceaiului (chanoyu, chadō sau sadō în japoneză) este un ritual tradiţional influenţat de Budismul Zen prin care ceaiul verde matcha este preparat într-o manieră ceremonioasă de către o persoană iniţiată şi servit unui grup mic de oaspeţi într-o atmosferă liniştită. În esenţa sa, ceremonia ceaiului reprezintă expresia sintetică a aspectelor fundamentale ale culturii japoneze.

Ceremonia ceaiului a jucat un rol important în viaţa culturală şi artistică a Japoniei timp de mai bine de 400 de ani. Această artă este mai mult decât un ceremonie a ceaiului, este un mod de disciplinare a sufletului omenesc. Esenţa ceremonialului este de natură spirituală şi presupune o anumită stare sufletească din partea participanţilor. Ritualul ceremoniei ceaiului este o trăire rafinată care necesită un deosebit simţ estetic, iar atunci când este bine stăpânită ajunge să nu mai fie o simplă petrecere a timpului ci una din căile autocunoaşterii. Arta ceaiului este cultul frumosului, este o taină a armoniei şi purităţii, este arta să ascunzi frumosul ca să fie descoperit, să laşi să bănuie numai ce nu îndrăzneşti să destăinui.